Desi simplul sentiment de libertate care ma cuprinde cand ies pe terasa apartamentului meu e suficient ca sa ma faca sa ma simt bine, apusurile pe care le vad de acolo sunt de-a dreptul impresionante. De fiecare data imi spun ca acesta e cel mai frumos de pana acum, pentru ca urmatoarele zile sa vad unul si mai frumos.
Ieri, dupa o vreme ploioasa care a umplul cerul de nori maiestuosi, soarele isi facea loc la ceas de apus de sub patura gri; in lupta lui spre a iesi la suprafata, improsa cu o varietate de nuante de rosu, portocaliu, violet....toate imbinandu-se dandu-ti un sentiment aproape de ireal.
Si atunci iar ma trezesc visand cu ochii in departare, ca intr-un fel de transa, gandindu-ma cat de putin este nevoie ca sa simtim ca ne inconjoara ceva magic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu